aByāyam | अBयायम् | aByAyam
aBy-ā-√ yam | अBय्-आ-√ यम् | P. (3. pl. -yacCanti | -यच्Cअन्ति |) to lengthen (as a syllable in speaking), AitBr.; to draw or pull (as the udder in sucking), Kāṭh. : Ā. (Imper. 2. sg. -yacCasva | -यच्Cअस्व |) to assume (‘to grant’ Comm.), VS. iii, 38 : P. (Subj. 3. pl. -yaman | -यमन् |; ind.p. -ya/tya | -य/त्य |) to aim at, RV. viii, 92, 31; ŚBr.; AitBr.; for aBy-ā-√ gam | अBय्-आ-√ गम् |, KauṣBr.